Pazienza... Cosa vuol dire pazienza? Fare la fila in modo civile senza rimostranze e tentativi di superare gli altri che probabilmente non hanno altrettanta fretta e altrettanti problemi? Aspettare che il nostro interlocutore finisca la frase senza interromperlo? Non guardare l'orologio ogni due secondi quando qualcuno ci chiede 2 minuti per parlarci di qualcosa molto importante e evidentemente sono trascorsi più di tre? Attendere le risposte che riteniamo dovuteci senza sollecitare? Non fare commenti e battute ironiche nella mezz'ora di pubblicità che precede un film al cinema? Aspettare con calma che la tecnologia finisca un qualsivoglia aggiornamento ritenuto necessario, ovviamente non da noi ma da algoritmi matematici e codici a uno e zeri? Non arrabbiarsi con le macchinette che ci portano i soldi e non erogano il caffè perché finito? Non buttare il telefono per terra quando sembra di non ascoltare i nostri comandi ma avere una volontà propria?
Certo avere pazienza significa tutto questo ma significa anche tanto altro. Confesso di essere una persona nata con un bagaglio e un portabagagli molto ridotto per la pazienza, essere una persona con un temperamento colerico, a tratti esplosivo. Durante la mia infanzia e adolescenza sono stata una vera miccia a scoppio anticipato con ampia capacità di deflagrazione e per questo motivo la pazienza era una completa sconosciuta per me. Volevo fare tanto, comunicare tanto, vivere tanto e tante cose come se stessi per morire domani. Parlavo a raffica, senza prendere fiato, cominciavo troppe cose, spesso senza finirle e non aspettavo niente e nessuno perché il mio tempo era solo per me. Quando sono finita a studiare all'università di Psicologia, e vi assicuro che questa scelta è stata una vera sorpresa per tutti i miei conoscenti, ho scoperto finalmente questo concetto tanto importante in un mondo che si desidera essere civile. Ho finalmente scoperto che ascoltare rende a volte molto di più che parlare, che parlare piano ci permette di respirare meglio e che attendere ci permette anche di riposare. Ho scoperto che la pazienza è la risposta si a tutte le domande sopra elencate e tanto altro ancora. Ho scoperto che la pazienza significa ascoltare attentamente le critiche di una persona per poter comprendere meglio come gli altri mi vedono e come mi faccio percepire dalla gente. Ho capito che a volte è meglio non rispondere subito ed è meglio prendersi qualche istante per ponderare e scegliere cosa dire e come dirlo. Ho capito anche quanto fosse importante non rispondere a critiche aggressive allo stesso modo, cercare di capire come far sì che l'altro arrivi a vederla come te, che l'altro comprenda e analizzi il tuo punto di vista o almeno che metta in discussione il suo. Ho capito anche il fatto che la pazienza vuol dire molto spesso restare passivo, osservare e aspettare. Ho consolidato tutto questo nelle esperienze di vita, nei rapporti di lavoro, nei rapporti con i parenti, con gli amici e anche con gli sconosciuti.
Tutto questo non mi impedisce comunque di essere sarcastica, ironica e di avere una personalità frizzante perché il bello della pazienza, è che ci permette di scegliere il contesto, il momento e il modo.
Il post di oggi desidera condividere con voi le mie considerazioni e riflessioni sulla pazienza ma desidera anche aprire un dialogo con voi sul significato della pazienza e dell'essere pazienti. Cosa significa per voi la pazienza? Cosa vuol dire per voi essere pazienti e soprattutto siete d'accordo con l'importanza di questo concetto? Come vedete la pazienza nel mondo di oggi?
ENGLISH
Patience ... What does patience mean? Queuing up in a civilized way without complaints and attempts to overcome others who are probably not in as much haste and have not as many problems? Wait for our interlocutor to finish the sentence without interrupting him? Don't look at the clock every two seconds when someone asks us for 2 minutes to talk to us about something very important and obviously more than three have already passed? Wait for the answers we think are due to us without soliciting? Not making ironic comments and jokes in the half hour of advertising that precedes a film at the cinema? Wait calmly for the technology to finish any update deemed necessary, obviously not by us but by mathematical algorithms and codes of one and zeros? Do not get angry with the machines that take our money and do not dispense the coffee because it is finished? Do not throw the phone on the ground when it seems not to listen to our commands but to have a will of its own?
Of course having patience means all this but it also means much more. I confess to being a person born with a baggage and a very small luggage rack for patience, being a person with a choleric temperament, at times explosive. During my childhood and adolescence I was a real early-detonation fuse with a wide deflagration capacity and for this reason patience was a complete unknown matter to me. I wanted to do a lot, communicate a lot, live a lot and many things as if I were going to die tomorrow. I spoke in bursts, without taking a breath, I started too many things, often without finishing them and I did not expect anything or anyone because my time was just for me. When I ended up studying at the University of Psychology, and I assure you that this choice was a real surprise for all my acquaintances, I finally discovered this very important concept in a world that wants to be civilized. I have finally discovered that listening sometimes does much more than speaking, that speaking softly allows us to breathe better and that waiting also allows us to rest. I have found that patience is the answer yes to all the questions listed above and so much more. I found that patience means listening carefully to a person's criticisms in order to better understand how others see me and how I make people perceive me. I understod that sometimes it is better not to answer immediately and it is better to take a few moments to ponder and choose what to say and how to say it. I also understood how important it was not to respond to aggressive criticism in the same way, to try to understand how to make the other come to see things as you do, how to make the other understand and analyze your point of view or at least question his. I also understood the fact that patience very often means remaining passive, observing and waiting. I consolidated all this in life experiences, in work relationships, in relationships with relatives, friends and even strangers.
However, all this does not prevent me from being sarcastic, ironic and having a sparkling personality because the beauty of patience is that it allows us to choose the context, the moment and the way.
Today's post wishes to share with you my considerations and reflections on patience but also wishes to open a dialogue with you on the meaning of patience and being patient. What does patience mean to you? What does it mean for you to be patient and above all do you agree with the importance of this concept? How do you see patience in today's world?
ROMÂNĂ
Răbdare ... Ce înseamnă răbdarea? Sa stați la coadă într-un mod civilizat fără plângeri și încercări de a depăși pe alții care probabil nu sunt atât de grăbiți și nu au la fel de multe probleme? Sa așteptam ca interlocutorul nostru să termine propoziția fără să-l întrerupem? Sa nu te uiti la ceas la fiecare două secunde când cineva iti cere 2 minute să iti vorbească despre ceva foarte important și, evident, au trecut deja mai bine de trei? Sa aștepți răspunsurile pe care credem că ni se cuvine fără să le solicitam? Sa nu faceți comentarii și glume ironice în jumătatea de oră de publicitate care precede un film la cinema? S așteptați calm ca tehnologia să finalizeze orice actualizare considerată necesară, evident nu de noi, ci de algoritmi matematici și coduri de unu și zero? Sa nu te enervezi cu aparatele care ne iau banii și nu distribuie cafeaua pentru că s-a terminat? Sa nu aruncați telefonul la pământ atunci când pare să nu ne asculte comenzile noastre, ci să aibă o voință proprie?
Desigur, a avea răbdare înseamnă toate acestea, dar înseamnă și mult mai mult. Mărturisesc că sunt o persoană născută cu un bagaj și un portbagaj foarte mic de răbdare, fiind o persoană cu un temperament coleric, uneori exploziv. În copilărie și adolescență am fost o adevărată grenadă cu detonare anticipata, cu o capacitate largă de deflagrație și din acest motiv răbdarea a fost pentru mine o chestiune complet necunoscută. Voiam să fac multe, să comunic mult, să trăiesc mult și multe lucruri de parcă aș fi murit a doua zi. Vorbeam în rafale, fără să trag aer în piept, începeam prea multe lucruri, deseori fără să le termin și nu așteptam nimic si pe nimeni pentru că timpul meu era doar pentru mine. Când am ajuns să studiez la Universitatea de Psihologie și vă asigur că această alegere a fost o adevărată surpriză pentru toți cunoscuții mei, am descoperit în cele din urmă acest concept foarte important într-o lume care vrea să fie civilizată. Am constatat că răbdarea înseamnă a asculta cu atenție criticile unei persoane pentru a înțelege mai bine cum mă văd ceilalți și cum îi fac pe oameni să mă perceapă. Am înțeles că uneori este mai bine să nu răspundem imediat și ca e mai util să ne luăm câteva momente pentru a medita și a alege ce să spunem și cum să o spunem. De asemenea, am înțeles cât de important era să nu răspund la criticile agresive în același mod, să încerc să înțeleg cum să-l faci pe celălalt să vadă lucrurile așa cum le vad eu, cum să-l faci pe celălalt să înțeleagă și să-ți analizeze punctul de vedere sau cel puțin sa puna in discutie punctul lui. Am înțeles și faptul că răbdarea înseamnă foarte des să rămâi pasiv, să observi și să aștepți. Am consolidat toate acestea si prin experiențele de viață, în relațiile de muncă, în relațiile cu rudele, prietenii și chiar cu necunoscutii.
Cu toate acestea, asta nu mă împiedică să fiu sarcastica, ironica și să am o personalitate sclipitoare, deoarece frumusețea răbdării consista in faptul că ne permite să alegem contextul, momentul și calea.
Postarea de astăzi dorește să vă împărtășească considerațiile și reflecțiile mele asupra răbdarii, dar dorește, de asemenea, să deschidă un dialog cu voi despre ceea ce insemna răbdarea și a fi rabdator. Ce înseamnă răbdarea pentru voi? Ce înseamnă pentru voi să aveti răbdare și mai presus de toate sunteti de acord cu importanța acestui concept? Cum vedeți răbdarea în lumea de azi?
Premesse/ Premises
IT: Questo post è di mia completa creazione per quanto
riguarda contenuti, foto e idee espresse. Prima di usare qualsiasi parte di
questo post siete pregati di contattarmi e nel caso vi abbia ispirato per altre
creazioni, vi chiedo cortesemente di menzionare la fonte.
